Sunt 50 de zile de când inconștienții noștri politicieni au declanșat o criză politică

… și nu sunt șanse ca această criză politică, suprapusă peste cea sanitară și care, împreună, vor declanșa una economică, să se apropie de un deznodământ. Unul în care politicienii vor pune osul la treabă, iar psihiatrii o ridică pe madam Șoșoacă de pe unde face spume la gură, o îmbracă în costum de prințesă și-i dau Xanax-ul de rigoare.

Fără mama scenariilor în care Cioloș ne este impus din afară (și nu văd cum asta), știe o țară întreagă că am asistat doar la un bâlci care a mai prelungit criza cu două săptămâni și vreo 3000 de români morți. Șansele ca Guvernul propus de acesta să treacă de votul Parlamentului sunt nule. Aventura USR cu crearea unui guvern monocolor nu s-a bazat decât pe voturile propriilor parlamentari, 80 la număr.

La ora aceasta nu-i de năsuiul USR-ului o guvernare minoritară – nu după ce au răcnit că PNL asta urmărește, învrăjbindu-și orice potential aliat (fie și de conjunctură). De unde scoate Cioloș 234 de voturi pentru a-și învesti Guvernul când miniștrii propuși de el au primit avize negative pe bandă rulantă cu excepția lui Cătălin Drulă (și acela primind avizul din greșeală)?

În aceste condiții, votul de astăzi din Parlament e o altă pierdere de vreme, o altă zi în care aleșii se vor preface că le pasă.

După încheierea acestei formalități, plin de atenție și îngrijorare, președintele Klaus Iohannis ar trebui să convoace din nou partidele la Cotroceni pentru a desemna un nou prim-ministru. Azi e miercuri, până luni, vorba aia spusă acum două săptămâni: ”Sper să revină toți cu picioarele pe pământ și să găsim o soluție (…) Este nevoie ca partidele să înțeleagă că România are nevoie de guvern și să cedeze din pretenții.”

Iar când vorbim despre pretenții, vorbim despre interesele lor meschine și ambițiile personale - acestea țin România în șah.

Marea întrebare este dacă șeful statului îl mai susține pe Florin Cîțu. Sau, cum am mai spus-o, Cîțu a fost doar ranga cu ajutorul căreia a fost scos din președinția PNL bolovanul Ludovic Orban și acum a devenit dispensabil. Dacă este adevărat ce se spune ”în piață” și, de două săptămâni (adică imediat de după nominalizarea lui Cioloș ca interimar), Cîțu își minte susținătorii că e în legătură permanentă cu Klaus Iohannis și că e ”în cărți”, când, de fapt, n-a mai discutat nimic cu Cotroceniul, atunci e ”gravidă” situația cu el. Va fi avortat.

Doar că informația vine via Tăpălingeblide, individul care și-a lepădat deontologia în saliva pe care a depus-o pe genunchii Întâiei Doamne, căreia milita să-i facă ”instituție”, un fel de ”Cabinetul 2”. Acum s-au rupt lanțurile de iubire dintre cei care-l sponsorizează pe acest ”lingeclanțe”, așa că și-a pus limba la lucru într-o altă călimară.

Așa că putem fi într-un scenariu de ”bulă” (de dorinţa ascunsă a lui Ludovic Orban care încă se visează premier), dacă ne apucăm să interpretăm atât de dramatic (ca rupere a relațiilor dintre Klaus şi Florinel), faptul că, în premieră, Klaus Iohannis a spus marți seară, că autoritățile nu au făcut ce trebuia pentru gestionarea pandemiei dând dovadă de o alarmantă inacțiune. Este prima critică de până acum la guvernul condus de Florin Cîțu. Păi ce era să facă în cea mai neagră zi de la începutul pandemiei în România, să iasă să ne spună ca în iulie că ”am învins pandemia” și că e rost de relaxare?

Florin Cîțu e ”pioneza” din curul negocierilor de refacere a Coaliției, totul se reduce la poziția ”de forță” pe care și-au creat-o co-aliaţii cu ambiţiile lor, care n-au nici o legătură cu nevoile Patriei: PNL nu poate ceda cererii USR, că le-ar pica rangul, USR nici atât, că ar ieși de papagali de fiecare data când Cîțu s-ar decide să le mai azvârle afară de la guvernare un ministru.

Susținerea din umbra a unui guvern minoritar este identic de nocivă pentru fiecare dintre aceste două partide. Dar PNL a mai împărțit așternutul cu PSD chiar și ca ex-PDL, așa că nu e chiar un dezavantaj atât de mare. Nu mai vorbim de multă vreme despre virginitate politică. Oricum românii uită și când se satură de PSD, votează ”gică contra”, indiferent de ce prostoi ticăloși îi pui pe listă.

„Toate opțiunile sunt în continuare pe masă” – ni se spune. Inclusiv trâmbițatele ”anticipăpate”. Când un politician spune că „Toate opțiunile sunt în continuare pe masă”, înseamnă că mănâncă Rahat și nu are nici o opțiune, așteaptă doar să se întâmple o minune și cineva să-și asume ceea ce el (cu un ochi la sondaje) nu-și poate asuma.

Așa că, în continuare vom avea parte de doi pitici (de care râde al treilea, care e ca piticul sovietic: cel mai mare pitic din lume), care se-ncoardă-n mușchi în curtea din dos a grădiniței care o are mai mare și mai nefuncțională. Între timp, România piere.

Și, gata!

Adauga comentariu